Se tem sã vorbeascã, se tem sã protesteze, iar o grevã nu mai intrã în discutie. La 15 ani de la „marea restructurare” a Societãtii Nationale de Cãi Ferate din România (SNCFR) cei care lucreazã acum în sistem spun cã nu îsi doresc decât sã fie ca înainte. Iar ceea ce se întâmplã acum pe calea feratã este catalogat drept „jaf la drumul mare”.

Cel putin la nivel declarativ s-a dorit eficientizarea activitãtilor pe calea feratã, prin spargerea colosului reprezentat de SNCFR. Artizan a fost actualul Presedinte al României, Traian Bãsescu, care pe atunci era ministru al Trasporturilor. La 15 ani de la marea restructurare, realitatea este, însã cruntã si, cel mai grav, ceferistii nu ne pot da asigurãri cã e sigurã cãlãtoria pe cãile ferate române. Se tem însã sã vorbeascã, pentru cã ar rãmâne imediat fãrã locuri de muncã, cred ei. O fac, însã, sub protectia anonimatului câtiva dintre ei, care sperã cã mãcar acum, în ceasul al treisprezecelea, lucrurile se vor îndrepta. „Locomotivele pe care lucrãm sunt din anii 50 – 70. Vara mai este cum mai este, cã mai deschidem geamurile, dar iarna înghetãm de frig pânã la destinatie. Dar asta ar fi cea mai micã problemã. Majoritatea reparatiilor sunt fãcute de mântuialã, de firmele de casã”, spune un mecanic de locomotivã de al un tren de marfã ce tranziteazã Gara Petrosani. Nu este singurul care reclamã conditiile proaste de pe calea feratã. „Cãlãtoria cu trenul, din pãcate, nu e sigurã. Mergem cu vitezã redusã, de teamã sã nu se întâmple vreun accident. Au luat firme de casã contractele, pe preturi extrem de avantajoase, dar lucrãrile nu sunt întotdeauna asa cum ar trebui sã fie. Si mai este si problema copacilor de pe margine, si nu doar în zona asta. Crengile lor ating liniile de înaltã tensiune si când plouã se pot produce scurtcircuite. Ni s-a întâmplat si am pierdut timp pretios pânã s-a remediat defectiunea. Sunt mult