De la statul omniprezent în viaţa oamenilor, am ajuns la statul ca un clan mafiot. Strânge doar taxe de protecţie pentru a le reîmpărţi apoi discreţionar. Statul nu este însă o entitate atotştiutoare, nedefinită, care pluteşte deasupra noastră pe un norişor, ci este format din oameni. Un număr restrâns de indivizi iau decizii care afectează viaţa a foarte mulţi oameni.
Am asistat recent la deschiderea unor dosare penale pentru doi dintre foştii comandanţi de închisori din perioada comunistă. Acuzaţiile sunt grave şi nu le amintesc, deoarece am convingerea că cititorii Crişanei ştiu foarte bine că cei care au făcut puşcărie politică au suferit enorm. Au pătimit din cauza acelor oameni care se apără azi, spunând: "Aşa au fost vremurile". Însă vremurile le fac oamenii, ei sunt repronsabili pentru "vremurile grele" când un gardian era atotputernic peste nenorociţii din celule, iar comandanţii erau micii Dumnezei ai puşcăriilor. Statul român este responsabil pentru atrocităţile comise în perioada comunistă, dar statul a fost alcătuit, şi atunci, şi acum, din oameni. Anumiţi oameni au decis că alţi oameni trebuie băgaţi după gratii pentru convingeri politice. Acum a venit scadenţa. Oamenii care "au făcut vremurile" în comunism au decis, statul plăteşte. Adică noi. Este corect?!
Statul comunist era în totul şi în toate. Recolta de pe câmp era a statului, la fel ca tot ce producea industria, pământul şi bogăţiile de sub pământ ale statului erau, la fel şi apele, aerul şi chiar oamenii. Puteai tu, cetăţean român, să faci altfel decât îţi spunea partidul-stat? Păi, nu prea. Acum, statul are tot mai puţin din ţara asta: nu mai poate gestiona o fabrică, o cale ferată, nu mai are o sondă sau un vapor de sămânţă, îşi vinde resursele şi energia, are o durere de dinţi numită Sănătate şi una de cap numită Învăţământ şi, într-o zi, îşi va privatiza Armata, Poliţia, Se
