Pe cât de devotate se dovedesc mediile publice puterii politice, indiferent de culoarea ei, pe atât de oportuniste, supuse poruncilor stăpânului finanțator sunt mediile private.
Ziua de 26 septembrie 2013 a fost năprasnică pentru „Varanul“ Voiculescu. Deși horoscopul Uraniei îl prevenise că „Scorpion nu este lucrul cel mai bun care se poate petrece în viața unei Fecioare“, că se arată conflicte și pierderi de bani, mogulul s-a îndreptat încrezător spre Tribunalul București, care l-a condamnat în primă instanță la cinci ani închisoare cu executare în dosarul ICA. Cu un curaj nebun, a declarat pentru televiziunile propriului trust că „e o rușine pentru România! Cu mine nu se termină așa ușor! Eu sunt un bărbat puternic!“. Acesta a fost semnalul de mobilizare a trupelor Intact în apărarea mogulului, cu un devotament înduioșător. Ore în șir, Antenele au scuipat, au bocit, au înfierat, au bocit iar, într-un cor al disperării. Recitalul gâtuit al lui Gâdea a început cu un adevăr cutremurător: „Antena 3 nu e o televiziune“. Ce-i drept, nu e. Cel puțin nu după regulile jurnalismului, clasic sau modern, care cere un strop de distanță, ceva deontologie, integritate, responsbilitate, echilibru. Ar fi plictisitor de reluat panseurile indignate ale lui Ciuvică, Ursu, Grecu etc. încărcate de „spiritul Varanului“. Fotografia stăpânului înconjurat de Gâdea, Badea, Ursu în chiloți, dar purtând ochelari într-o lentilă, exprimă îndeajuns acest „spirit“. Dar nu se poate trece peste pledoaria curat europeană a Renatei Weber, europarlamentar, care a elogiat „gândirea liberă“ a anteniștilor și „modelul de transparență“ al trustului. Punctul de maxim interes a fost o manipulare uzuală, unde rechizitoriul procurorilor a fost forfecat și ridiculizat prin scoatere din context. Gogonata a fost demontată imediat pe Facebook de Vlad Petreanu, ur
