Arheologii confirmă fără rezerve existenţa unei gropi comune la Periprava. Rămăşiţele pământeşti aparţin fără nici un dubiu unor victimelor ucise în perioada 1958-1963 în colonia de muncă, iar „practica de înhumare iese din tiparele tradiţionale”, informează IICCMER.
Raportul specialiştilor este cutremurător: „Unul dintre schelete are picioarele încrucişate şi legate probabil cu o sârmă, iar poziţia nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu vertebrele cervicale dislocate, denotă o introducere forţată a cadavrului. În alte cazuri, defunctul este depus într-o ladă confecţionată din material lemnos perisabil, iar un altul a fost probabil înfăşurat într-un fel de rogojină din material organic. Într-un alt caz, unul din capetele cadrului de lemn suprapunea craniul, ieşit pe jumătate în afară”, se arată în raportul arheologic.
Arheologii confirmă fără rezerve existenţa unei gropi comune la Periprava. Rămăşiţele pământeşti aparţin fără nici un dubiu unor victimelor ucise în perioada 1958-1963 în colonia de muncă, iar „practica de înhumare iese din tiparele tradiţionale”, informează IICCMER.
Raportul specialiştilor este cutremurător: „Unul dintre schelete are picioarele încrucişate şi legate probabil cu o sârmă, iar poziţia nefirească a capului, aplecat într-o parte, împreună cu vertebrele cervicale dislocate, denotă o introducere forţată a cadavrului. În alte cazuri, defunctul este depus într-o ladă confecţionată din material lemnos perisabil, iar un altul a fost probabil înfăşurat într-un fel de rogojină din material organic. Într-un alt caz, unul din capetele cadrului de lemn suprapunea craniul, ieşit pe jumătate în afară”, se arată în raportul arheologic.
