Directorul SRI, George Maior, a reușit să atingă ieri un maxim (cel puțin până în acest moment) al manipulărilor legate de protestele împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. “SRI a acordat atenţie acţiunilor interesate menite să influenţeze actul decizional, precum şi tentativelor unor structuri extremiste eco-anarhiste de a exploata sau de a deturna mişcările protestatare, de altfel legitime“, a declarat, George Maior, în cadrul Comisiei de control al activității SRI din Parlament. Mizeria e totală, pornind de la faptul că puțină lume știe ce e eco-anarhismul (iar confuzia dintre anarhism și dezordine, la nivelul mentalului colectiv e majoră). În ciuda denumirii aparent amenințătoare, eco-anarhismul este un curent de gândire moderat, nicidecum extremist. Filosofia principală a eco-anarhismului susține că micile comunități rurale (cu câteva sute de membri) sunt un model de organizare socială preferabil celui al civilizației urbane actuale, dezvoltate pe verticală. Mai exact, faptul că organizarea în mici comunități (pe orizontală) consumă mai puține resurse (spre deosebire de marile orașe și metropole); cerințele și necesitățile sociale sunt mai ușor de rezolvat în grupuri mici, datorită faptului că acestea se pot identifica mai simplu, iar resursele se pot gestiona direct de către comunitatea care are nevoie de ele. Primordiale pentru filosofia eco-anarhistă sunt două idei: 1) capitalul uman (social) e mai important decât capitalul economic și 2) organizarea socială ar trebui să țină cont de mediu, nu să acționeze împotriva lui. Eco-anarhismul se deosebește fundamental de anarho-primitivism, atât prin importanța pe care o dă capitalului social, cât și prin faptul că NU respinge tehnologia, considerând că aceasta este, la fel ca și limbajul, o caracteristică de dezvoltare specific umană. Chiar dacă unii consideră eco-anarhia ca fiind utopică (și au arg