De ce mass-media și, prin extensie, politicienii și liderii de opinie sunt prizonierii unei viziuni atât de provinciale?
De câteva bune săptămâni, agenda publică autohtonă e practic capturată de doar două-trei teme majore. Zeci de ore de talk show sunt alocate discuțiilor despre maidanezi și Roșia Montană. Alte multe ore au fost dedicate conflictului dintre pesediști și peneliști: ce a spus Crin despre Ponta și, viceversa, ce a spus premierul despre Crin. Săptămâna trecută a fost reîncălzită, cum era și de așteptat după condamnarea lui Dan Voiculescu, eterna temă a controlului politic exercitat de băsiști asupra justiției.
În rest, mai nimic. Atenția acordată unor evenimente internaționale majore a fost doar una marginală. Deși unele dintre acestea, precum o posibilă escaladare militară în zona Orientului Mijlociu, care ar duce la explozia prețului petrolului, recrudescența îngrijorătoare a terorismului islamic sau șantajul pe față al Rusiei pentru a împiedica țări ca Moldova sau Ucraina să semneze în noiembrie la Vilnius acordul privind Partenariatul Estic al UE, ne pot afecta direct. La fel de absente de pe agenda publică au fost și alte lucruri preocupante pe plan intern. De la proiectele de impozite suplimentare care vor afecta un mediu economic oricum fragil până la bugetul național, investițiile în infrastructură sau atragerea fondurilor europene.
De ce mass-media și, prin extensie, politicienii și liderii de opinie sunt prizonierii unei viziuni atât de provinciale? De ce rămân într-o sferă atât de îngustă de subiecte? Există mai multe explicații. În primul rând, inerția. Decidenții editoriali din redacții s-au obișnuit să preia mecanic temele zilei, de la unii la alții. Doar rareori intră pe teritorii care exced acest perimetru. În al doilea rând, resursele. În acest moment, mai toate mass-media sunt pe pier
