Doamne iartă-mă, suntem pe cale să devenim un popor de analfabeţi! Potrivit unui studiu, în ultimii 15 ani, în România s-a inaugurat câte o biserică la două zile, iar la patru zile a dispărut câte o şcoală. La ora actuală sunt peste 18.000 de biserici şi au mai rămas în picioare 4.500 de şcoli generale. Altfel spus, fiecare coclau are lăcaşul său de rugăciune, cu popa lui cu tot, iar în multe cazuri, pentru a învăţa, un copil trebuie să traverseze zeci de coclauri, dotate, în dulcele stil mioritic, cu câte o biserică, unde poate să bată o cruce.
De unde au venit banii pentru înălţarea bisericilor? În principal de la bugetul de stat şi de la cele locale. Cine le alimentează? Enoriaşii, aceste Ane moderne, care hrănesc construcţiile.
Băiatul de pe coclauri, de care vă povestii mai sus, ştie tainele cu Doamne-Doamne şi compania, pentru că le învăţă la şcoală. Lobby-ul făcut de bărbaţii în fuste a atins şi sistemul de învăţământ, unde religia este disciplină obligatorie dintr-a întâia până-ntr-a doisprezecea. Ca româna şi matematica. Din manualele de religie de la clasele primare afli cum se îmbălsămează mortul, cum să nu mănânci carne când eşti în creştere (că-i păcat) şi, în plus, poţi lectura o grămadă de basme evreieşti nu foarte originale, ele fiind preluate de la popoarele din jur şi apoi adaptate. Îţi dezvolţi orizonturile! Ce îţi trebuie calculator, engleză, economie? Religia are explicaţiile ei pentru tot ce e în jur. Ştie că banii sunt ochiul dracului, calculatorul e unealta lui, iar orice formă de cunoaştere ştiinţifică tot de la diavol îşi trage seva… Crede şi nu cerceta! Păi de ce?
Despre zei, nimeni nu poate băga mâna în foc că există. O groază au bătut cruci, alţii au dat ture de mănăstiri în genunchi şi divinitatea tot nu i-a zărit. Cum poate totuşi un stat cu scaun la cap să investească milioane în catedrale ale mântuirii neamului,
