de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
30 septembrie 2013 23:36
198 vizualizari
A-A+ La început a fost aurul. Apoi, cianurile. Apoi aplauzele, huiduielile, explicaţiile, demontările, promisiunile, videoclipurile. După care s-a aşternut tăcerea peste basmul aurit, tricotat la Roşia Montană. Peste un timp, stafia afacerii de succes a prins din nou a bântui prin România. Ca orice boarfă (adică haină) cu două feţe şi povestea cu exploatarea minieră de la Roşia Montană are un chip frumos, fardat, cosmetizat şi unul strâmb, brăzdat, mâncat de cianuri. Cianurile, deh, ca nişte cianuri şi ele: ba-s periculoase, nevoie mare, ba nu. Depinde în gura cui te uiţi. S-au adunat oamenii prin pieţe, să protesteze. S-au adunat minerii în galerii, să protesteze şi ei. Perfect: toată lumea protestează. Nici nu mai contează împotriva cui, important e să protestezi. Ca nişte animale de pradă pe care mirosul de sânge le înnebuneşte, politicienii s-au năpustit asupra acestei gazele (subiectul Roşia Montană), care sare dintr-un boschet politic, într-altul. S-a spus că protestatarii din Piaţa Universităţii ar fi, de fapt, nişte indivizi manipulaţi, numai buni să toarne apă la rădăcina unor interese perfide. Unii politicieni, mai abili, simţind că-i rost de luat ceva simpatie cu împrumut au zis: "Ba!". Dă bine să te solidarizezi cu cei mulţi, cu cei care huiduie proiectul, chiar dacă, la un moment dat, poate ai fost un susţinător înfocat al exploatării. Se reevaluează ei oamenii, darămite nişte bazine cu cianuri. Alţi politicieni spun c-ar fi de bine, că România ar avea numai de câştigat. Şi uite-aşa, Roşia Montană pendulează între otravă şi hrană. Pentru cei de acolo, pentru naţie. Pentru politicieni? E mană cerească. Ne-am uitat atent la felul în care fiecare a dat târcoale subiectului, apucându-l de partea care i s-a părut mai cărnoasă. Senzaţia e aceea că exploatarea sau
