E de presupus că pe lumea cealaltă, cînd Dan Voiculescu va da nas în nas cu Rockefeller, nu va rata ocazia de a-l strivi pe bancherul american cu o frază istorică: „Nu mă întrebați cum am făcut primele două sute de milioane de dolari!”. Căci asta-i suma cu care debutantul Voiculescu a cîștigat concursul de împrejurări din decembrie ‘89, aruncînd în derizoriu primul milion al lui Rockefeller, plantat ca o ridiche neagră pe Wall Street și din care a răsărit, mai tîrziu, o pădure de mesteceni argintii.
Ca să înțelegeți diferența dintre cei doi miliardari, în termeni literari Dan Voiculescu ar fi un soi de Rimbaud al finanțelor, arzînd adolescentin în tenebrele economiei de piață românești, iar David Rockefeller un biet meseriaș conștiincios de genul poetului de gintă latină Vasile Alecsandri.
La prețurile din 1990, cu 200 de milioane de parai puteai cumpăra Basarabia la pachet cu tot harnașamentul Armatei a XIV-a sovietice din Tiraspol sau, ținînd cont că o vacă de prăsilă nu costa în estul Europei mai mult de o sută de dolari bucata, Voiculescu ar fi putut deveni proprietarul a nu mai puțin de două milioane de vaci cu lapte, ci nu al cîtorva viței de rasă priponiți acum de Antene.
Socotind că, după douăzeci și trei de ani de capitalism, averea liricului Voiculescu se învîrte în jurul aceleiași cifre pe care i-a lăsat-o nea Nicu moștenire, deducem că, invers decît Rimbaud, Dan Voiculescu, în afara unor mici ciordeli crepusculare, a abandonat negustoria încă din fașă, smulgînd cu inconștiență harfa din cui ca să ghiersuiască.
Performanță pe care criticul literar Traian Băsescu n-a apreciat-o la adevărata ei valoare, în ciuda faptului că aparțineau amîndoi aceleiași școli de ciripitori de la Băneasa.
E de presupus că pe lumea cealaltă, cînd Dan Voiculescu va da nas în nas cu Rockefeller, nu va rata ocazia de a-l strivi pe bancheru
