Am învăţat că la români, un popor latin de felul lui, memoria nu are un rol tocmai important. Esenţiale sunt alte lucruri, multe care ţin de nimicnicia vieţii. Rar ne mai permitem şi câte o explozie, în general doar atunci când civilizaţia locală ajunge la vârsta detonării.

Totuşi, să facem un exerciţiu de memorie, chiar dacă unul dureros. Vă mai aduceţi aminte când premierul Victor Ponta prezenta bugetul pe 2013 ca fiind unul orientat spre dezvoltare? „Gata cu austeritatea!”, ne-am zis mulţi dintre noi.

Şi de aici începe povestea. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, Roşu Împărat. Victor pe numele mic. Era poreclit de supuşii săi „Preavalorosu”. Şi avea el doi ficiori, Liviu şi Daniel. Primul la vistierie, celălalt vechil pe plantaţie. I se mai spunea Biraru, pentru că strângea impozitele şi taxele. Ei bine, vistiernicul se prezentă într-o bună zi la Roşu Împărat cu o tăbliţă de lut frumos scrijelită. A numit-o execuţia bugetară. „De ce naiba i-ai zis aşa??”, s-a încruntat Preavalorosu. „Păi pentru că ne arată câţi galbeni au intrat la vistierie şi câţi au ieşit Măria Ta!”, a spus vistiernicul. „Ei bine, şi ce mă interesează pe mine? Doar sunt fără număr!”. Dar Liviu, ficior uns cu toate alifiile, i-a explicat lui Roşu Împărat că ar trebui să-l preocupe atâta timp cât Daniel nu şi-a făcut treaba. Venituri de la an la an mai mari cu doar 4,4% în condiţiile în care inflaţia anuală trece binişor de 5%, investiţii în scădere cu 10%, nimeni nu mai face profit, deci aleluia taxe.

„Şi presa ce zice de asta vistiernicule?”, întreabă Preavalorosu. „Maria Ta, s-a inflamat! Zice că împărăţia se duce la naiba. A crescut şi şomajul iar pe prinţesa Mariana o doare la bască!”, s-a repezit Liviu. „Ce e aia bască mă? Ce mă iei pe mine cu dureri?? Vreau ca poporul să fie fericit! Ia cheamă-l la mine pe Daniel!”.

Şi a venit Daniel, vechilu