Sociologul şi profesorul Darie Cristea a publicat de curând o carte specifică ariei relaţiilor internaţionale, sub un format total inedit, fiind în practică un manual de tip time-line al celor mai importante lucrări în acest domeniu. În cadrul unui interviu cu Răzvan Munteanu, Darie Cristea explică necesitatea unei astfel de lucrări, atrăgând atenţia asupra importanţei formării studenţilor în universităţile româneşti. Domnule profesor, de curând aţi lansat cartea Un secol de relaţii internaţionale, sub egida Editurii Universităţii Bucureşti, lucrarea bucurându-se de o mare apreciere şi recunoaştere. Ce aducea ea nou, şi care au fost motivele pentru care aţi ales scrierea sa? Cartea este un fel de manual. Forma sub care am gândit-o a fost cea a unei cronologii întinse pe o sută de ani. Practic, mi-am pus următoarea problemă: ce cărţi şi articole paradigmatice au apărut într-un secol de evoluţie a teoriei relaţiilor internaţionale? Am selectat cărţile şi evenimentele editoriale internaţionale cele mai relevante pentru acest domeniu din 1912 până în 2012 – am terminat de redactat volumul la începutul lui 2013. Principalul motiv pentru care am optat pentru o asemenea abordare a cărţii ţine de modul în care se predau şi se prezintă în mai toate manualele de relaţii internaţionale principalele teorii ale domeniului. Sunt puse aşa, una lângă alta, de parcă ar fi toate perfect contemporane şi ar funcţiona ca reţetele dintr-o carte de bucate. Dacă ne uităm cum au evoluat paradigmele domeniului RI prin autori, prin cărţile fondatoare şi, de ce nu..., sub presiunea evenimentelor, începem să le vedem altfel şi începem să le înţelegem şi limitele metodologice. Lucrarea începe cu anul 1912, însă care este în opinia dvs, evenimentul cheie care a marcat perioada contemporană a relaţiilor internationale, şi de ce? Sincer, cel puţin pentru cartea aceasta, nu m-au interest atât evenime