Tăcerea impusă din 1990, mizeria ascunsă, pervertirea şi subminarea au sfârşit prin a bloca societatea. Propaganda, care insultă poporul cum că ar fi nătâng, absent, ticălos, vorbeşte zilnic despre propriii ei stăpâni: neputincioşi, rupţi de realitate, corupţi, anume aleşi pentru a menţine starea de fapt. O boală grea. Care nu se mai poate trata cu o mână forte, ci doar cu una curată.
Vai, câte a mai descoperit media românească în ultimele luni! Şi contracte veroase, şi maidanezi ucigaşi, şi unguri zăltaţi, şi torţionari din ’50, şi mizerii politice cimentate din 1989 încoace – tot felul de lucruri despre care, zice ea, nu ştia nimeni, deşi toate sunt cunoscute, scanate, vorbite, publicate şi postate din plin. E un nou mod de a face, sub deviza "Lumea începe azi!", cu oameni pretins noi şi curaţi dar fără CV, cărora ni se cere imperios să le dăm credit. Pe lângă cei vechi, gata discreditaţi dar reşapaţi cu relativizări, dizolvări şi optimisme de paradă.
Acest ultim circ propagandistic nu mai amuză însă prea multă lume. Cum nici scenele sau scenetele-pretext prin care se lipesc şi dezlipesc coaliţii, asocieri sau etichete graţie talentelor actoriceşti ale unor politruci şi birocraţi lamentabili. Valer Marian, fost procuror, nu doar îi urmăreşte de ani buni, dar îi şi interpelează în Parlament, cu ştiinţa a sute de aleşi, cerând, ca senator, anchete, sancţiuni, demisii, clarificări. Vai, ce uimită va fi media românească descoperind cum a înaintat cu forţa cancerul prezidenţial, executiv, legislativ, instituţional şi judiciar prin corpul ţării până la metastaza de azi!
România penală, văzută de un senator fost procuror e o carte de specie nouă: literatura procurorilor. Ca toate ţările odată aşezate, România are deja multă literatură avocăţească şi câteva moviliţe de literatură judecătoarească. E oare de mirare că în faţa munţilor de infracţiuni din v
