Culeasă bob cu bob din excrementele unui animal nocturn asemănător zibetei din Indonezia, kopi luwak (cafeaua pisicii sau cafeaua din excremente) a cunoscut o ascensiune demnă de un star de cinema american. Cel care a pus-o pe hartă a fost englezul expert în cafea, Tony Wild. Acesta a citit o notiţă apărută în „National Geographic Magazine”, în 1981, şi aşa a început totul. Zece ani mai târziu, în 1991, ca manager al departamentului de cafea de la Taylors of Harrogate, Tony Wild a fost prima persoană care a importat kopi luwak în Vest – un singur kilogram. „Nu l-am vândut prin intermediul companiei, crezând, poate cu naivitate, că această cafea ale cărei origini sunt în fundul unui animal indonezian va fi un subiect interesant doar pentru ziarele locale şi radioul din Yorkshire, unde compania îşi avea sediul”, declara acesta. Avea să fie însă mult mai mult de-atât. Cafeaua a stârnit interesul posturilor naţionale de ştiri, televiziunilor şi radiourilor care s-au întrecut în a relata subiectul. Kopi luwak era pus pe hartă împreună cu descoperitorul ei occidental. Câteva decenii mai târziu, acesta îşi mărturisea în „The Guardian” regretul de a fi făcut acest pas: „Sunt astăzi în situaţia de a lansa o campanie împotriva industriei pe care am creat-o!”. Motivele pentru care Wild a luat această decizie sunt bine argumentate, dar să vedem mai întâi ce face această cafea atât de specială... Animalele, ţinute în cuşti şi puse să „producă” zeci de tone de cafea pe an Cafeaua indoneziană kopi luwak este obţinută din colectarea căcărezelor unui animal sălbatic, nocturn şi solitar, de genul dihorului, care înghite boabe de pe plantaţiile de cafea pentru a avea o digestie mai bună. Cum boabele nu pot fi digerate, ele sunt eliminate împreună cu materiile fecale care sunt culese apoi de fermieri. Spălate şi curăţate, se pare că au o aromă unică, dată de trecerea prin sistemul dig