Volumul Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork este un instrument solid pentru înțelegerea mecanismelor de supraveghere, intimidare și represiune utilizate de Securitate.

Un ambasador eminamente simpatic

Coen Stork, ambasador al Regatului Olan­dei la București, și-a început misiunea în Republica Socialistă România la 3 fe­brua­rie 1988. Diplomat de carieră, înainte de a fi numit în România, el fusese ambasador al țării sale în Cuba, după ce în prealabil lu­crase în diferite capitale europene, dar și la Bagdad și Pretoria. Nu era deci la un prim contact cu binefacerile poliției se­cre­te ale unui regim totalitar. Imediat după so­sirea sa la București, ambasadorul Stork a intrat în atenția Direcției a III-a Con­tra­spionaj a Departamentului Securității Sta­tului (DSS) - UM 0625. Chiar și din do­cu­mentele ostile ale Securității rezultă că am­basadorul Stork era un personaj necon­ven­țional și foarte simpatic. Creierele obtuze ale urmăritorilor săi nu puteau înțelege mo­dul de comportare al unui om normal, care se purta firesc în ciuda rangului său di­plomatic înalt. Stork se îmbrăca ne­con­vențional, își plimba singur câinele, utiliza ocazional transportul în comun, își îm­bră­țișa soția pe stradă și, oroare, folosea de­seori... bicicleta, cu care mergea chiar și la recepții oficiale. Conducea frecvent ve­hi­culele ambasadei, mergând, spre ne­mul­țumirea ofițerilor unității de filaj de la UM 0672, ba prea încet, ba cu viteză excesivă. Mai grav, contactele sale cu cetățeni ro­mâni urmăriți de DSS ca disidenți l-au pla­sat pe Stork de la începutul misiunii sale în România în categoria de persoană ofi­cia­lă ostilă regimului Ceaușescu. Ministerul de Externe român (MAE) avea o poziție duplicitară față de Stork. Pe de o parte, MAE dorea dezvoltarea relațiilor eco­no­mi­ce cu Olanda și cu CEE, pe de altă parte, ac­ționa în strânsă coordon