O cifră. S-ar putea face zilnic un barometru al preţurilor în funcţie de scandaluri. Să luăm exemplul zilei: Steaua-Chelsea. Nu se pote trage acoperişul pe ploaie, pe ceaţă, pe nimic, e periculos. A costat 25 de milioane de euro, bani publici.

Serviciile smart-casual

Povestea despre România a lui Sebastian Ghiţă e fascinantă. Noua naraţiune are cîteva puncte: mogulii au fost învinşi de “noi”, Ghiţă, B1 şi evz.ro (ce iubire frumoasă!). Se face democraţie în media, spune Ghiţă. securiştii vechi l-au săpat pe Ceauşescu, acum e rîndul lor să moară pentru că vor să sape şi capitalismul PSD trebuie să devină un soi de corporaţie “lucrativă” care să producă decizii şi bani, şi businessuri Ghiţă a mai propus şi o supraveghere mai de tip PRISM în România. Ca replică la scandalul Snowden. Ghiţă este un tînăr care vorbeşte nonşalant ca un “bătrîn” înrăit prin redacţiile Săptămîna (pentru cine ştie ce-a fost asta): îi dă cu spaima de ruşi, cu acuzaţia de “comunişti şi securişti”, aceasta din urmă însemnînd că nu sînt destul de flexibili în relaţia legislaţie-corporaţie.

Ghiţă e partea “casual” a iubitorilor de combinaţii servicii-business, blugi, alură sportivă, corporatist în gîndire (cu un start în business mai românesc “de stat” aşa). A intrat angajat pe bani publici în parlament ca într-o societate pe acţiuni. Şi probabil aşteaptă bonus. Sau şi-l va lua singur. Roşca Stănescu e inamicul numărul unu pentru că e uşor de bătut. În general, serviciile casual adoră inamicii comozi sau slabi. Mogulii aveau ego-ul cît casa şi le-a fost fatal. Urmaşii lor joacă numai şi numai împreună cu puterea, mai vestic aşa. Ăştia casual îmi par neiertători, vor să adapteze neoliberalismul cu naţionalismul şi sînt obsedaţi de imagine “occidentală”. Atitudinea casual în politică-business-servicii seamănă cumva cu atitudinea tabloid: veşnic cu puterea, mereu cu parul în c