De ce să le mai pună picături în ochi, la scorul şi la umilinţa asta? Păi, ca să vadă şi ei mingea! Aseară n-au văzut-o, habar n-au ce culoare are, dacă e moale, tare, udă sau uscată. Echipele româneşti au pierdut multe meciuri în Champions League, dar niciodată n-au simţit acest gust de umilinţă pe care l-au turnat Ramires şi ai săi pe gâtlejurile însetate de mărire ale unora care se cred mari, dar dovedesc la fiecare apariţie că sunt diletanţi.

Georgievski umilit de Schurle, tot Georgievski, prins în juvelnic, după autogol, ca o plătică ieftină. Filip, de Chiajna, nu de Ligă, Popa,departe de cel din primăvară, Stanciu, ceva mai viu, dar fragil pentru un asemenea meci. O echipă nepregătită, moale, care părea c-a găsit încuiat rastelul cu punguţe. Antrenor înţepenit, pressing inexistent, public la început moale, apoi nervos şi întors împotriva propriei echipe.

Nu sunt ei cei care spuneau că vor să se califice în primăvara Ligii? Spuneau, neştiind pe ce lume trăiesc! Nu sunt ei cei care spun că n-au adversari în campionat? Nu sunt ei cei care se plâng că sunt lucraţi de Federaţie, ostracizaţi de Ligă şi persecutaţi de presă? Ba chiar ei sunt. Agresivi pe facebook, zero pe teren.

Ca să fie tacâmul complet, nulitatea lustruită Tatu a mai prins o repriză în Ligă. Serviciu contra serviciu, în detrimentul echipei, în detrimentul fotbalului, în ilustrarea unei mediocrităţi pe care ei ne-o vând, mult prea arogant, pe post de valoare.

Care e până la urmă diferenţa de la meciul cu Chelsea din primăvară şi cel de acum? Una singură! Atunci, Gigi Becali era liber şi putea ţine în mână nişte oameni care acum, în lipsa lui, şi-au pierdut complet reperele. Fără el, cei care au rămas dincoace fac numai prostii, nu văd mingea în Ligă şi nici nu acceptă picături în ochi!

De ce să le mai pună picături în ochi, la scorul şi la u