Comportamentul crizat l-a proptit din nou pe managerul stelist cu oiștea-n gard. De fapt, nimic nou. Mihai Stoica ne-a obișnuit cu astfel de parcări. Și n-are leac. Fiindcă la el logica odihnește într-o grea suferință atunci când paranoia dă în clocot. Dacă s-ar fi luat la trântă doar cu federația și echipa națională, meme-lașul ar fi avut șansa ca o parte dintre suporterii steliști să-i fie alături. Sau, cel puțin, să rămână neutri. Dar nepricopsitul a comis-o grav de tot atunci când a încercat să-și construiască statuie de prim-stelist al nației. Copitele pe care Mihai Stoica le-a dat istoriei steliste, cu seducătoare inconștiență, au generat adversitate chiar acolo unde omul își căuta aliați. Suporterii Stelei nu iartă asemenea derapaje. Suporterii Stelei nu confundă niciodată fapta bună cu impostura și sancționează în consecință. Au făcut-o și de această dată, izolându-l pe Mihai Stoica în singurătatea rătăcirilor paranoice care-l caracterizează. Iar când șuturile Sudului și ale Nordului i-au dat trezirea, omul nostru a comis-o din nou. Încercarea de a se replia a fost însă de un penibil fără cusur. Memelușa a devenit brusc Meme-lașul, inventând pardoneli de tot râsul.

Mihai Stoica s-a împodobit cu un remarcabil eșec în încercarea de a-și drege stricăciunea. Eforturile disperate prin care cauta să-și repare zbârceala l-au purtat prin alte gropi ale prostiei omenești. Fiindcă  tarele care-l macină până la os l-au împiedicat să recunoască cinstit că a rătăcit prin aberații sau acuze neghioabe. Și atunci a recurs la minciună sfruntată. Zice el că a fost înțeles greșit, că presa i-a răstălmăcit spusele, că doar pe alocuri a cam exagerat și pentru asta își cere scuze. Cere fiindcă e cerșetor. Altfel și-ar prezenta respectivele scuze. Apoi, siderurgicul nu poate fi înțeles greșit niciodată. Fiindcă își articulează tembelismele atât de temeinic încât nu ma