Umbrelă peste umbrelă peste umbrelă. Brodată cu ciucuri sau franjuri, umbrela a cunoscut o ascensiune fulminantă mai ales în Asia, unde numărul de „pălării” suprapuse şi materialul din care erau realizate erau un însemn al statusului social. Astăzi, umbrela şi-a pierdut din importanţa socială, devenind un simplu accesoriu nelipsit, pe care-l întâlnim pe oricare meridian, fie că vorbim de zilele cu nori sau de mersul la plajă. Să menţionăm doar că distincţia dintre umbrela care apără de ploaie şi parasolarul care protejează de razele soarelui a apărut în secolul al XVIII-lea. Cuvântul umbrelă derivă de la latinescul umbra, adică umbră. Frunzele palmierului au fost, se pare, primele „umbrele”, iar cei dintâi beneficiari – băştinaşii din Pacificul de Sud, unde acest copac creşte din abundenţă sau izolatele triburi africane. Primele umbrele sau, mai corect spus, parasolare au fost asociate cu rangul nobiliar şi datează de la 1200 î.Hr. Persoanele care făceau parte din aristocraţie obişnuiau să folosească acest sistem de protecţie împotriva razelor solare pentru a avea garanţia că pielea nu le devenea mai închisă decât trebuia. Umbrela a fost considerată, de asemenea, un simbol în credinţele religioase timpurii care au pus-o în legătură cu zeii fertilităţii, recoltei, morţii şi renaşterii. În epopeea sanscrită Mahabharata (secolul IV î.Hr.) găsim următoarea relatare: Jamadagni era un arcaş foarte bun, iar devotata sa soţie, Renuka, recupera de îndată fiecare săgeată utilizată de preiubitul ei soţ. Întâmplarea a făcut ca, la un moment dat, soţia să caute una dintre săgeţi întreaga zi, iar pentru această caznă de neimaginat ea a dat vina pe căldura soarelui care ar fi împiedicat-o să fie mai sprintenă. Nervos, Jamadagni a slobozit o săgeată către soare. Acesta a implorat milă şi i-a oferit lui Renuka o umbrelă. Umbraculumul,confecţionat din piele tăbăcită de animal, înt