Atunci când vine vorba de istorie aproape orice român își are formată propria opinie, mai mult sau mai puțin argumentată, despre trecutul „glorios” al neamului românesc. Pentru ei personalitățile importante sunt cele care s-au afirmat în lupta antiotomană și pentru unitate statală. Cel puțin acestea sunt câteva dintre concluziile unui sondaj de opinie intitulat „Adevărul despre România – Românii și istoria”, comandat de ziarul „Adevărul” și realizat de INSCOP Research. Divizat în patru mari secțiuni, sondajul a reliefat mari surprize în ceea ce privește percepția românilor asupra propriei istorii, dar a și confirmat mituri adânc împământenite în mentalul colectiv. Totuși, la aproape un sfert de veac de la căderea regimului comunist, românii au început să-și reanalizeze istoria şi să se scuture, puțin câte puțin, de clișeele și manipulările de dinainte de 1989. Vom analiza în paginile care urmează mai cu seamă răspunsurile românilor participanţi la sondaj la prima întrebare a acestuia (fără a le neglija însă pe celelalte): „Cât de importante sau neimportante au fost următoarele personalităţi din istoria României?” (întrebarea a fost urmată de o listă cu nouă personalităţi). O observaţie se impune: indicatorul „importanţă” nu măsoară popularitatea, ci măsura în care, în percepţia respondenţilor, personalităţile cuprinse în listă şi-au pus amprenta asupra asupra istoriei. Cu toate acestea, o parte dintre respondenţi n-a făcut probabil diferenţa între popularitate şi rolul jucat în istorie... Preferințele românilor sunt clare: în topul importanţei, Mihai Viteazul este urmat de Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza, Vlad Ţepeş, Constantin Brâncoveanu, Carol I, Ferdinand I și Carol al II-lea. Rezultatul este edificator pentru sistemul de învățământ românesc, dar este și rodul educației informale receptate prin mass media – aşa cum concluzionează istoricu