Perioada interbelică reprezintă una dintre cele mai intens rememorate și idealizate perioade istorice, în România acest fenomen dezvoltându-se cu rapiditate mai ales după anul 1989. Fără a încerca să prezinte un tablou complet și complex al acestui segment temporal, reclamele din presa scrisă reprezintă o importantă sursă de informații cu privire la mentalitățile, obiceiurile, gusturile și activitățile populației României Mari. Oglindă a compoziției socio-culturale a publicului cititor de ziare, dar și vehicul prin care se urmărea occidentalizarea unei pături cât mai mari a populației României, reclamele din presa interbelică uimesc astăzi prin elementele grafice de o reală valoare artistică, textele atent articulate și prin grija neîntreruptă de a comunica direct, personal, cu cititorul. Deși au o vechime de aproape opt decenii, reclamele interbelice au o vitalitate impresionantă, fiind mult mai actuale decât o mare parte din corespondentele lor din prezent. Reclamele prezentate în paginile care urmează au apărut în ziarul „Universul”, pe parcursul anilor 1932 și 1936. De-a lungul perioadei interbelice, „Universul” a fost ziarul cu cel mai mare tiraj (peste 100.000 de exemplare pe zi)[1], fiind, deci, cel mai reprezentativ periodic al epocii din punct de vedere cantitativ. El a fost fondat în anul 1878 de către jurnalistul italian Luigi Cazzavillan (1852-1903), corespondent al unor publicații italiene la București. Ziarul a avut inițial un format mic, cele două pagini costând în epocă doar 5 bani. Descris de contemporani ca fiind „o foaie care nu făcea politică” și care era „destinat oricui, fără deosebire de pregătire culturală și clasă socială”[2], „Universul” va ajunge în scurtă vreme cel mai citit ziar din România datorită prețului scăzut, a neutralității politice și a introducerii unor rubrici de larg interes, precum „Faptul divers” sau „Micul anu