Marii maeştri iluminaţi ai lumii au vorbit întotdeauna despre ”puterea prezenţei” unui om care a atins un nivel înalt de evoluţie spirituală. Chiar şi marii noştri sfinţi au vindecat prin propria lor prezenţă, prin propria lor stare de sfinţenie, prin acea aură de lumină, care însoţeşte fiinţa binecuvantată, înălţată, fiinţa care a devenit - într-un fel sau altul - ”una cu divinul”. Lumina sfinţilor continuă să lucreze asupra oamenilor şi după dispariţia lor fizică. Aceasta este o taină pe care nu ne străduim s-o înţelegem, dar mulţi, foarte mulţi dintre noi îi culegem roadele. Zilele trecute am văzut ceva cu totul ieşit din comun; vindecare prin puterea privirii. Am putut să simt, să percep direct şi să văd că ”privirea” cuiva poate produce efecte instantaneu în plan psihologic, dar şi fizic; la Viena, în Austria, Braco – nu ştiu dacă să-i spun vindecător, nu ştiu dacă n-ar trebui găsit un nume special pentru ceea ce face el! – fără să spună un cuvant, doar cu puterea privirii, îi făcea pe unii să simtă valuri de căldură, de iubire, tremur puternic, pe alţii să plangă, unii chiar leşinau pentru scurt timp. Doar fixandu-şi privirea cateva secunde asupra fiecărei persoane Braco izbutea să mişte – pur şi simplu – materia din care-i făcut corpul omenesc şi să producă transformări psihologice instantaneu. Am fost uimită să văd că veniseră pentru întalnirea cu el oameni de toate naţionalităţile posibile, începand cu chinezi, thailandezi, americani, germani, francezi etc; Braco a ”privit” într-o singură zi vreo 2000 de oameni cel puţin, precum şi mii de fotografii, care-i însoţeau pe cei prezenţi. Efectul privirii lui asupra fotografiilor e acelaşi ca efectul asupra persoanelor prezente în carne şi oase. În acele secunde în care Braco ”privea” un om în ochi, el simţea că nu mai e material, se clătina – pur şi simplu, se simţea ca o fotografie care se mişcă! Am văzut acolo