Preot loan ŞTEFĂNESCU

Sf. Grigorie Palama spune că “cel care participă la energia dumnezeiască ajunge el însuşi într-un fel lumină.” Astfel, cei care au avut credinţă şi au trăit după principiile ei s-au îmbrăcat în lumină. Foarte cunoscut este cazul Sf. Serafim de Sarov. Vine la el unul dintre intelectualii bogaţi ai Rusiei, dar în acelaşi timp sceptic, frământat de întrebări, căutând sens vieţii şi-i spune frământarea lui. I-a mărturisit că el nu găseşte un sens vieţii pământeşti. Dar părintele, în cuvinte simple, i-a spus că sensul vieţii noastre pământeşti este să dobândim harul Sfânt, ca să ne salvăm sufletul. Iar în Pateric se spune că a fost un om care se numea Avva Pamvo. Se povesteşte despre el că trei ani s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: “Să nu mă slăveşti, Doamne, pe pământ”. Şi atât de mult l-a slăvit Dumnezeu, încât nu putea cineva să se uite la faţa lui, din cauza luminii ce-l lumina.

Privesc faţa oamenilor de azi şi nu mai luminează! Atunci, vin şi întreb: Mai arde candela credinţei în sufletul vostru? Aveţi suficient untdelemn în candela voastră şi străluceşte ea în sufletul vostru?

Întreb, în numele părinţilor care ne-au botezat în credinţa lui Hristos şi care ne-au dus la biserică spre a ne îmbrăca în lumină.

Întreb, în numele bunicilor şi străbunicilor, care au turnat untdelemn din propria lor candelă, plină ochi şi neadormită, aprinzând candela credinţei în sufletul nostru.

Întreb, în numele tuturor celor care n-au îngăduit ca propria lor candelă a credinţei să fie stinsă, atunci când statul şi libertatea s-au stins; singurul lucru păstrat de ei neatins a fost credinţa în Dumnezeu. Întreb, în numele tuturor celor care au primit cu vitejie moartea pentru credinţa lor, pentru apărarea crucii lui Hristos.

Întreb, în numele tuturor celor care ne-au împodobit ţara cu cele mai frumoase sfinte locaşuri, biserici şi mână