Preot loan ŞTEFĂNESCU
în vremurile de odinioară, când grupuri de mucenici creştini pătimeau pentru credinţa lor, toţi ceilalţi creştini dădeau fuga să-i ajute. Unii îi vizitau în temniţe, alţii le trimiteau daruri, alţii aveau grijă de copiii sau de părinţii lor vârstnici, alţii se rugau lui Dumnezeu pentru ei.
Şi noi trebuie să procedăm la fel. Când cineva luptă să apere credinţa, noi trebuie să-l ajutăm, căci biruinţa lui va fi şi biruinţa noastră. Dacă credinţa ne apără, şi noi trebuie s-o apărăm.
Lupta pentru credinţă înseamnă lupta pentru suflet, lupta pentru adevărata viaţă. Mântuitorul Hristos a rostit acel mesaj: “Ce-i foloseşte omului dacă dobândeşte întreaga lume şi îşi pierde sufletul?” Să ne gândim la acest mesaj sfânt! Să ne gândim ce ia omul cu el în veşnicie!
Cât de nebunească şi prostească îi va părea cândva omului toată această luptă de azi pentru a dobândi lumea (tot ceea ce va lăsa în urma sa). Va vedea atunci că întreaga luptă i-a fost un eşec şi chiar întreaga sa viaţă! Căci el a luptat pentru ceea ce aparţinea altora, şi nu sieşi.
Câştigul îl lasă în mâinile altora, iar pierderile le ia cu sine şi le duce din această lume. A luat de la alţii şi le-a pierdut pe ale sale. Fuge de mânia oamenilor şi se duce să se întâlnească cu mânia lui Dumnezeu.
De aceea, lupta pentru credinţă este lupta pentru suflet, iar lupta pentru suflet este lupta pentru salvarea ta, lupta pentru viaţa veşnică. Mulţi dintre ai noştri au luptat pentru credinţă. Crucea lui Hristos a fost înfiptă în inimile lor şi acolo ea a strălucit. în timpuri grele ei au ascuns-o acolo unde nimeni nu le-a putut-o fura. Niciodată nu s-au lepădat de ea, convinşi fiind că Dumnezeu e mai tare decât omul, mai puternic decât întreaga lume.
La înfricoşata judecată, Dumnezeu ne va întreba pe fiecare cum am luptat pentru credinţă. Cât de grave sunt rănile p
