Bătălia de la Carrhae, anul 53 a.Hr. Un dezastru pentru romani: şapte legiuni însumând nu mai puţin de 45.000 de oameni au fost umilite şi nimicite de arcaşii parţi. Comandantul nefericitei expediţii era Marcus Licinius Crassus, tribunul în vârstă de 62 de ani dornic de avere şi glorie, deşi era deja cel mai înstărit om din Roma. Dar invidia faţă de succesele militare ale lui Caesar şi Pompei l-au împins către organizarea unei campanii proprii, ca să mai dobândească şi el ceva prestigiu. Singurul lui triumf a fost în contextul răscoalei lui Spartacus, dar atunci Pompei îi cam umbrise meritele.

Senatul însă îşi exprima reticenţa, mai ales că nu era o urgenţă atât de mare în est. Plutarh ne povesteşte că un membru mai vehement, pe nume Ateius, a aprins o torţă şi a început să arunce cu tămâie spre flăcări, invocându-i pe zeii infernului ca să-I vină de hac lui Crassus dacă se încumetă la aşa ceva. Crassus, pentru a-şi întări poziţia, face apel la susţinerea lui Pompei şi Caesar, cărora le surâdea idea de a scăpa de un adversar.

Aşa că senatul cedează propunerii şi permite adunarea legiunilor. Crassus porneşte apoi spre Camapania şi Brindisi, unde mai adună legiunile chemate din Calabria. Trupele se îmbarcă şi străbat mare prin furtuni necontenite, deja un semn de rău augur, căci nu toată lumea ajunge teafără la ţărm…Crassus o avusese până atunci pe Fortuna de partea sa, scăpând teafăr din războaiele civile, deşi implicat în conspiraţia lui Catilina. Dar odată cu înaintarea în vârstă începe să facă greseală după greşeală, lucruri despre care autorii antici nu ezită să scrie. De pildă, într-un discurs adresat soldaţilor, le spune că va distruge podul aşa încât nimeni să nu se mai întoarcă, adăugând că era vorba despre inamic abia când vede înfricoşarea de pe chipurile oamenilor. Scapă din mâini măruntaiele pe care i le încredinţează un preot, ordonă ser