S-a dat publicităţii Rechizitoriul DNA în dosarul poreclit de ziarişti Şantajul Antenelor, prin care au fost trimişi în judecată, pentru şantaj şi complicitate la şantaj:

Sorin Alexandrescu, vînzătorul de marmeladă parvenit şef peste un trust de presă, Dan Voiculescu, adevăratul patron al Antenelor, Camelia Voiculescu, patroană la Antene de dragul Tatălui, şi încă un nevolnic, al cărui nume îmi scapă, rolul său la un trust de presă fiind de cel între şef peste WC-uri şi ciupitor de fund al jurnalistelor care au aşa ceva.

Fostul şef al ANAF, Şerban Pop, a fost trimis în judecată sub acuzaţia de „folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sînt destinate publicităţii, permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii de foloase pentru altul“.

Pe 26 iulie 2013, a doua zi după difuzarea Comunicatului DNA privind începerea urmăririi penale în dosarul Şantajul Antenelor, am iscălit în Evenimentul zilei comentariul Ce nu ne spune DNA în Scandalul Şantajul Antenelor.

Citînd Comunicatul, scriam la vremea respectivă că vinovatul numărul 1 în acest dosar nu e Sorin Alexandrescu sau Dan Voiculescu aşa cum s-a precipitat presa să proclame, ci fostul funcţionar public Şerban Pop, preşedinte al ANAF.

Îmi întemeiam aserţiunea pe adevărul că în acest dosar întîlnim un caz tipic de corupţie din nefericita perioadă postdecembristă a nu mai puţin nefericitei Românii:

O persoană privată beneficiază în infracţiunea de corupţie de complicitatea unui funcţionar public.

În cazul numit Şantajul Antenelor, funcţionarul public implicat în afacerea de corupţie nu e o simplă fierbătoare de cafele, nici măcar un inspector al Gărzii Financiare, ci ditamai şeful ANAF, numitul Şerban Pop.

Obervam uluit, în comentariul din 26 iulie 2013, că din multe motive (între care şi antipatia faţă de Trustul Intac