Pe vremea când bula creditării se umfla necontenit, creditul bancar se revărsa în economie în ciuda dobânzilor mai ridicate.
Preţul exuberanţei generate de politica monetară relaxată a BNR, care nu se reduce doar la costul creditării, a fost şi este plătit în anii de criză care au urmat. Lecţiile învăţate se resimt mai ales la nivelul IMM-urilor.
Acum evaluările privind activitatea viitoare sunt, probabil, mai realiste, iar la credit se apelează doar în ultima instanţă. Adică întreprinzătorii au descoperit ceea ce declara în urmă cu câteva luni miliardarul Mark Cuban într-o emisiune a televiziunii Bloomberg: "Dacă porneşti o afacere printr-un credit eşti un idiot, deoarece sunt multe incertitudini şi există un singur lucru cert, trebuie să rambursezi banii". În opinia lui Cuban, circa 99% din afacerile mici pot fi pornite cu un capital minim.
Poate că acest lucru este adevărat în SUA, dar avalanşa de reglementări de la noi, dublată de un cod fiscal mai instabil decât nisipurile mişcătoare, fac acest deziderat imposibil.
Şi atunci nu mai rămâne decât stimularea prin "ieftinirea" banilor, cu speranţa că se va întâmpla ceva. Dar acel ceva refuză să se arate, după cum bine s-a observat şi la nivelul zonei euro, care este, cel puţin teoretic, un mediu mult mai propice transmiterii adecvate a semnalelor monetare către economia reală.
Când spune că "băncile au redus insuficient dobânzile la credite", neavând "nicio justificare economică" pentru acest lucru, guvernatorul Mugur Isărescu ignoră adevăratele mecanisme economice din spatele aşa-numitului "preţ al banilor".
Pentru că înainte de a fi un preţ, dobânzile reflectă "diferenţa între evaluarea bunurilor prezente faţă de bunurile viitoare", după cum scrie Ludwig von Mises. Prin manipularea dobânzilor, băncile centrale încearcă să altereze permanent această diferenţă.
"Cu cât est