Miercuri după-amiază, Florin Şuţu şi-a vernisat expoziţia de pictură intitulată „Ferestre”, în Sala „Constantin Brâncuşi” a Palatului Parlamentului. Lucrările de artă rămân expuse până la sfârşitul lunii octombrie.

Sala „Constantin Brâncuşi” din Casa Poporului, cu pereţi înalţi, are un rând de panouri aşezate în formă circulară, deschise la culoare. Pe ele sunt fixate tablouri din pânză pe care sunt pictate fie ferestre cu jaluzele orizontale, fie obloane din lemn, fie poarta mică, din şipci, a unui ţarc pentru animale, sau o râşniţă de cafea de odinioară sau o barcă veche, pe malul Dunării. Pictorul Florin Şuţu a înfăţişat obiecte care tind să devină doar o amintire pentru societatea actuală, fie cadre cu natură statică, în frumuseţea simplităţii lor. „Am reconstruit imagini cu lucruri care au avut cândva farmec , precum o râşniţă de cafea care aminteşte nostalgic de momentul în care îţi făceai cafeaua, de tabieturi, de declaraţiile de dragoste care se puteau face la o aromă de cafea, faţă de graba de astăzi în tot ceea ce ne priveşte. Sunt şi câteva imagini din Deltă, unde am găsit cu greu bărci tradiţionale din lemn, pescari autentici sau zone neinvadate de civilizaţia barbară din ziua de astăzi”, spune pictorul.

Florin Şuţu lucrează la expoziţia „Ferestre” din 200, aceste ferestre către lume şi, în acelaşi timp, către noi înşine. „M-am inspirat până şi dintr-o piatră de care m-am împiedicat, fiindcă acest lucru poate declanşa o nouă poveste. Sau dintr-un arlechin, care este asemănat cu noi înşine, pentru că şi noi avem tristeţile, traumele noastre, dar mimăm bucuria în faţa spectatorilor. Însă atunci când ştim că nu suntem priviţi, nu mai zâmbim, nu mai râdem. Arlechinii sunt, deci, tot ferestre. Păsările de pe cer, tot o fereastră, la fel o bicicletă sau o râşniţă. Noi înşine suntem nişte ferestre: dacă am avea puterea să privim înău