Curtea Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. Vântul urlă ca nebunul la două zile distanţă de aniversarea celor 30 de ani. Un frig de îngheaţă şi marmura de la intrare. O toamnă cu studenţi zgribuliţi sub umbrele multicolore. O clădire pe băncile căreia s-au format campioni din toate disciplinele. Şi o apariţie care poate lumina orice aulă cu neoane puse pe şotii. Andreea păşeşte hotărât pe covoarele ce au strâns paşi uriaşi pontaţi de campioni din toate sporturile. Şi-ascunde emoţiile sub pelerina de ploaie. Şi împarte stropi de energie în toate părţile. „Nimeni nu-mi va strica azi ploile. Voi reuşi!”, îşi spune în gând Andreea.

O sprijină mama, fratele, prieteni apropiaţi şi ziarişti. O sprijină cu aplauze şi cele mai puternice palme din sporturile nautice. Viorica Susanu, Geta Andrunache, Andrei Iosep îi transferă din optimism. Îi ţine pumnii strânşi de la câteva bătăi de inimă şi Laura Badea. Dar şi Monica Roşu sau Silvia Stroescu. Toţi s-au strecurat în băncile aulei C1 pentru susţinerea publică a tezei de doctorat a Andreei Răducan.

Toţi încearcă să ghicească ce va spune de la pupitrul de un metru înălţime. Toţi sunt ochi şi urechi la introul doamnei Mariana Cordun, conducătorul ştiinţific al lucrării. „Dacă se oprea după licenţă, însemna că ar fi luat bronzul. Dacă se oprea după masterat, ar fi cucerit argintul. Dar Andreea şi-a dorit ca întotdeauna aurul. Şi a ţintit doctoratul”, aruncă o privire nostalgică în trecut doamna profesor universitar doctor. Şi exerciţiul Andreei începe. Are puţin mai mult de 1 minut şi 30 de secunde.

O oră şi 30 de minute în care cele mai importante pasaje sau analize ale lucrării Contribuţii la studiul reactivităţii emoţionale a sportivilor de performanţă la relatările mass-media captivează auditoriul şi îl transformă în parte a poveştii Andreei. O poveste structurată în trei părţi care tra