Aproape intotdeauna, cand candidatul PSD ramane singur in turul doi, pierde alegerile.
1992: Iliescu vs. Constantinescu. Electoratul lui Funar (candidatul de pe locul trei in primul tur) nu se indreapta spre candidatul CDR.
PSD izolat? Nu.
Victorie? Da.
1996: Iliescu vs. Constantinescu. Presedintele in functie ramane singur-singurel in turul doi in fata coalitiei de votanti CDR+PD+UDMR. Candidatii la presedintie ai acestor trei forte politice stransesera 6,7 milioane voturi in primul tur, cu 2,7 milioane (!) mai mult decat Ion Iliescu in primul tur. Infrangerea sa era previzibila.
PSD izolat? Da.
Victorie? Nu.
2000: Iliescu vs. Vadim. In teorie, Iliescu putea pierde: 64% din cei care venisera la vot in primul tur votasera alti candidati decat el. In practica, el a beneficiat de sustinerea majoritatii votantilor lui Isarescu (independent sustinut de CDR), Stolojan (independent sustinut de PNL) si Frunda (UDMR).
PSD izolat? Nu.
Victorie? Da.
2004: Nastase vs. Basescu. Un tur doi strans, intrucat in primul tur situatia statea astfel:
Nastase 4,2 milioane voturi
Basescu + Ciuhandu + Vadim ("tepe in Piata Victoriei") 5 milioane voturi
Daca te uiti doar la procente (Nastase 41%, Basescu 34%) te-ai intreba in ce masura Basescu putea recupera distanta. De fapt, situatia era inversa, daca ne uitam la calculul de mai sus pe baza de voturi. Intrebarea era daca Nastase ar fi putut recupera pe baza votului UDMR (530 mii voturi) sau a candidatilor marginali (600 mii voturi). In ciuda unei sustineri mai mari decat de obicei a etnicilor maghiari pentru candidatul PSD, nu a fost cazul.
PSD izolat? Aproape total.
Victorie? Ratata pe muchie.
2009: Geoana vs. Basescu, aproape la egalitate dupa primul tur. Scena era larg deschisa: in primul tur s-a inregistrat cel ma
