Oferta de răscumpărare propusă de FP s-ar putea ridica la 100 mil. euro, dar nici administratorul Franklin Templeton şi nici ASF nu au răspunsuri cu privire la temeiul legal al acesteia şi contextul derulării ei

Cum se poate trece peste plafonul de 25% al rulajului zilnic, de ce a fost lansată pe maximele istorice, dacă este sau nu o ofertă "cu dedicaţie" şi modalitatea de alocare rămân necunoscute pentru investitori

Anunţată la jumătatea săptămânii trecute, oferta de răscumpărare pentru 600 mil. acţiuni proprii ale Fondului Proprietatea, deşi a accelerat simbolul FP către noi maxime, lasă loc multor întrebări şi speculaţii în piaţă. Care este temeiul legal al acesteia şi dacă nu vine în contradicţie cu reglementările europene care specifică limita de 25% din rulajul zilnic în cazul programelor de răscumpărare? Care este modalitatea de alocare în cadrul ofertei şi dacă acesta nu este "cu dedicaţie" pentru a facilita exit-ul unor investitori? Care sunt argumentele de oportunitate pentru lansarea ei pe maximele istorice de vreme ce aceasta îi favorizează pe investitorii care ies în detrimentul celor care rămân? De ce administratorul Franklin Templeton a vândut ieftin acţiuni OMV Petrom (SNP) de 246,6 mil. lei pentru a cumpăra scump propriile acţiuni? Au fost strânşi cu uşa cei de la Franklin Templeton pentru a promova oferta sub ameninţarea pierderii mandatului? De ce oferta a fost lansată înainte de aprobarea prospectului, lăsând loc mişcărilor speculative în piaţă?

Dacă întrebările de mai sus - indicând multe necunoscute - sunt suficiente pentru a ne incita la o privire mai atentă asupra contextului derulării ofertei, acestora li s-a mai adăugat o întrebare la fel de provocatoare: de ce nici adminstratorul Franklin Templeton şi nici Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) nu se grăbesc să clarifice lucrurile acolo unde în piaţă sunt zvo