Guvernul României şi-a „umflat în sfârşit muşchii” în favoarea cetăţeanului român. Începând cu data de 01 octombrie 2013, clauzele abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, vor putea fi denunţate, deoarece proiectul de ordonanţă de urgenţă, iniţiat de Ministerul Justiţiei, care amână până în februarie 2014 această posibilitate, a fost discutat de Guvern, dar nu şi aprobat. Este o lovitură grea dată bancherilor, care se văd puşi în imposibilitatea de a-şi înşela clienţii, folosindu-se de acte legale.

Reacţia BNR la această decizie a Guvernului a fost ca de fiecare dată partizană bancherilor. Eternul guvernator Mugur Isărescu a afirmat că BNR nu are nicio responsabilitate în ceea ce priveşte semnarea contractelor care conţin clauze abuzive, întrucât „fiecare client trebuie să-şi asume responsabilitatea, pentru ceea ce semnează”. Cu alte cuvinte, orice ar stipula aceste contracte în conţinutul lor, nu reprezintă o responsabilitate a BNR, ci doar a băncilor şi a „proştilor” care semnează.

Mai mult decât atât, consilierul Adrian Vasilescu afirmă că atunci când BNR aprobă normele de creditare, aceasta nu primeşte spre studiu, mostre după contractele de creditare. Cu alte cuvinte, nu este treaba BNR să reglementeze desfăşurarea unei creditări oneste, aceste clauze fiind problema exclusivă a băncilor şi a clienţilor. Ne întrebăm de ce mai există atunci Banca Naţională, care ar trebui să reglementeze desfăşurarea unor activităţi financiare şi să urmărească punerea în practică a legilor din domeniu? Chiar aşa, domnule Adrian Vasilescu, „nu am mâncat usturoi şi nici gura nu ne miroase?” În spatele ideilor marcate de grija pentru o minimă responsabilitate, promovate de consilierul Gurvernatorului BNR, se ascunde poziţia tranşantă a acestuia, de susţinere a băncilor în vederea obţinerii unor profituri maxime, pe cârc