România se pregăteşte pentru o nouă etapă socială, politică şi poate chiar internaţională. Nu e sigur că urmează o lume mai bună, cu politicieni mai cinstiţi, moguli de presă dezinteraţi şi diplomaţi mai abili, dar în mod sigur universul securiştilor lui Ceauşescu şi a celor veniţi din frigul comunist dispare încet şi sigur, nu doar pe cale naturală, ci şi prin constrângerea celor care nu înţeleg că a venit vremea să se retragă.

Nu este un experiment de modificare a grupului care deţine influenţa decisivă asupra hotărârilor care se iau în România, ci este un proces care are loc sub impactul aşezării ţării pe celebra axă Bucureşti-Washington. Bătălia pentru rămânerea pe acest drum nu s-a încheiat, iar răbufnirile celor nemulţumiţi de alegerea axei Atlantice s-au văzut nu doar la televiziunile mogulilor ieşiţi din teren(Sorin Ovidiu Vîntu, Dinu Patriciu) sau a celor care se pregătesc să părăsească scena (Dan Voiculescu), ci şi în Parlament, prin mapele miniştrilor care fac gesturi în favoarea Estului sau prin sertarele diverşilor funcţionari care s-au lăsat convinşi să pună frână, de câte ori ceva se mişcă pentru a bloca direcţia busolei spre Vest.

Premiera trimiterii în judecată a unor televiziuni, care ani de zile au preferat propaganda în locul jurnalismului, dezinformarea în locul ştirilor şi persuasiunea în locul analizei face parte din logica transformării României. Dan Voiculescu, fondatorul acestor televiziuni şi artizanul întoarcerii ţării de două ori cu fundul în sus în 2007 şi în 2009, odată cu încercările de eliminare a preşedintelui Traian Băsescu este aruncat acum în pubela cu resturi a fostului regim. Lucrător al Securităţii lui Ceauşescu, recrutat ca informator, încă din studenţie, Voiculescu s-a îmbogăţit repede după 1990, când făcea parte din cercul restrâns al celor care aveau acces nu doar la fondurile, ci şi la pârghiile instiuţiilo