Sunt intrebat de multi prieteni cum vad actualul razboi politic american. Nu cred ca trebuie cazut in panica. Sigur, nu am darul de a profetiza, dar cred ca istoria unor crize similare din trecut este instructiva. Au avut loc in vremea lui Jimmy Carter si in aceea a lui Bill Clinton. Este util sa dedramatizam situatia. Eu unul cred ca se va gasi o cale de dialog. E pacat ca obstinatia s-a substituit moderatiei.
Nimeni nu e castigator in actuala situatie. Nu este prima oara cand sunt martor aici, la Washington, al inchiderii guvernului federal. Imi amintesc perfect iarna 1995-1996 cand s-a ajuns la o situatie similara. Este vorba de un blocaj institutional generat de absenta compromisului politic intre cele doua partide si, respectiv, intre Camera Reprezentantilor si Senat. Va trebui, pana la urma, sa se ajunga la o formula de coexistenta tradusa intr-un buget functional. Pentru moment, insa, radicalismul pare sa fie la ordinea zilei. Adversarii lui Obama il acuza ca nu accepta de fapt dialogul (ceea ce nu e departe de adevar). Presedintele pretinde ca are de partea sa votul popular, desi e discutabil daca alegerea sa a fost un referendum pentru refoma sistemului de sanatate.
In cazul actual, avem de-a face cu o incompatibilitate intre viziunea uneia din gruparile cele mai influente din Partidul Republican, pe de o parte, si administratia Obama, sprijinita de conducerea Partidului Democrat, pe de alta parte. Cred ca pana la urma moderatii de orientare conservatoare din ambele partide vor reusi sa gaseasca un limbaj comun. Nu cred ca democratii din sud sunt neaparat fericiti acum. La fel, exista destui republicani care au rezerve in legatura cu pozitiile unor exponenti ai Tea Party.
Miza este ceea ce se numeste Obamacare, noua lege de reformare drastica a sistemului de asigurari medicale, pe care multi republicani (dar si democrati de orientare mai putin
