Deşi sunt un om de stânga declarat, cu riscul de a-mi atrage oprobriul unora dintre colegii mei, mărturisesc că m-am numărat printre partizanii restructurării din TVR. De ani buni trăiam cu o nemărginită lehamite vizavi de acei colegi ai mei pe care-i vedeam la serviciu doar în zilele de leafă. Iar după ce aceasta a început să ne fie livrată pe card, nici măcar atunci... Nu comentez aici maniera în care se fac restructurările Planetei. Probabil nu există restructurare perfectă, aşa cum nu există nici şefi perfecţi, nici angajaţi perfecţi şi nici perfecţiune, în general. În concluzie, bună, rea, restructurarea a avut loc. Dar, pe lângă trântorii în sfârşit depistaţi, a avut şi aşa numitele "victime colaterale"...
...Alina a fost şi este unul din oamenii mei de bază. Pentru un salariu microscopic, muncea cât şapte şi era devotată Televiziunii Române cât 77. Lucru rar, în zilele noastre, când tinerii nu fac prea mulţi purici într-un loc, fugind în direcţia în care li se oferă mai mult. Până la urmă, nici nu-i poţi judeca! Vremurile nu mai sunt cele de odinioară; nici valorile... Alina mea a dat şi ea, cuminte, examen la "Restructurare", a luat o notă de trecere, o notă bunicică, de la o comisie care nu o cunoştea - pentru că Alina mea nu apare pe sticlă, ci asudă în spatele ei. Şi are, în plus, un nume banal, încheiat în "...escu". Cu siguranţă, dacă eram în comisie, Alina ar fi luat 10 cu felicitări. Dar şi 7,50 e notă bună. Oricum, de trecere. Alina a şi trecut. Dar cine şi-ar fi putut imagina că, după ce unii şi alţii şi-au contestat notele, obţinând măriri, clasamentul se va schimba şi Alina mea va ajunge "sub linie"?
Acum, Alina e şomeră. Copilul ei a avut o vacanţă mai săracă şi a început şcoala cu un ghiozdan mai ieftin. Dar mama lui munceşte, în continuare, în echipa mea. Nu am voie s-o plătesc, pentru că... aşa spune legea. D
