După binecunoscuta replică despre colegul lui, Mihai Viteazul, Preşedintele Camerei Deputaţilor (nu ne întrebaţi de ce, nu avem o explicaţie plauzibilă) Valeriu Zgonea mai zice una de înţelepciune şi diplomaţie politică. Apropo de vizita lui în Franţa şi atitudinea ministrului de interne Valls faţă de problematica romilor proveniţi din România: “Mă întrebam dacă nu cumva domnul ministru Valls dacă-l vedea pe Brâncuşi, acum 100 de ani, cu barba lui, într-o piaţă să cumpere cele bune, nu-l dădea afară din Franţa. Poate era mai bine pentru noi, că aveam toate sculpturile în România”.

Înainte de a-l trage pe dl Zgonea de barba colegului său, în lipsa uneia personale, hai să analizăm puţin inteligenta rostire. Din capul locului observăm că barba lungă este asociată, în mod necesar, cu etnia incriminată incorect politic de francez. Dar, dacă ne gândim câte astfel de ataşamente au fost prin istorie, tragem concluzia că Valls ar fi avut de expulzat personalităţi măreţe ale poveştii mondiale. Nu că evacuarea lui Marx nu ar fi fost benefică, amintindu-ne cum a sucit dumnealui minţile prea multor intelectuali franţuji. Nici nu prea credem că intuiţia logică a fost una dintre calităţile pentru care Zgonea a ajuns în funcţia deţinută azi. Respingerea lui Brâncuşi pe principiul bărbii nu ar fi însemnat în mod necesar întoarcerea Maestrului la cei pe care îi gratula cu “v-am lăsat proşti”; nici luminarea subită a acestora faţă de geniul stilizant al bărbosului, căruia i s-ar fi prosternat brusc şi revelator. Pe lângă asta, oare ce ar fi fost “cele bune” târguite în piaţa pariziană? Ne amintim că preferinţele lui Brâncuşi se îndreptau spre bunătăţile rafinate la sticlă, femeile la costumul Evei şi tutunul până la intoxicaţie tabagică.

Dar nu asta e relevant, să nu îi dăm cumva dreptate lui Valls, cel care l-ar fi bănuit pe oltean – în viziunea olteanului de la Camer