Nina şi Vasile sunt doi bătrâni din Orhei, care îşi duc zilele doar din pensiile lor mizere. La ajutor social din partea statului nu pot spera, fiindcă nu întrunesc condiţiile pentru a-l putea primi. Veniturile lor cumulative, de 1.632 de lei lunar ( 95 de euro), sunt considerate suficient de mari pentru a se putea descurca singuri.
Iarna trecută au primit câte 120 de lei pe lună pentru a-şi cumpăra combustibil pentru foc. Până anul trecut primeau o indemnizaţie pentru singurătate, căci nu au copii, în valoare de 33 de lei vara şi de 307 lei iarna, care abia le ajungea pentru achitarea facturilor. Acum, au fost lipsiţi şi de acest ajutor minim, pentru că, spun funcţionarii, nu întrunesc condiţiile necesare. "După ce mi-au zis aşa, nu am mai depus nicio cerere. Mă gândesc dacă mi-or da sau nu mi-or da… Nu vreau să sper degeaba. Se întâmplă ca în pilda semănătorului din Biblie, care spune: "Căci celui ce are i se va mai da şi-i va prisosi, iar celui ce nu are, şi ce are i se va lua", spune mătuşa.
"Nu avem câine, că nu avem cu ce-l hrăni" Chiar şi în condiţii austere, aceşti pensionari au una dintre cele mai îngrijite ogrăzi din cartierul în care stau, asta pentru că sunt foarte muncitori, chiar şi la această vârstă onorabilă. Mătuşa Nina se trezeşte la cinci dimineaţa pentru a trebălui prin gospodărie. Bătrânii au o casă mare, ce-i drept, cam veche, cârpită din toate părţile, cumpărată cu vreo 40 de ani în urmă, iar în casă – două sobe – una se încălzeşte cu gaze, iar alta cu lemne. Gazele sunt scumpe, iar pe timp de iarnă nu încălzesc decât o odaie, în care temperatura nu se ridică mai sus de 15 grade. Bătrânii nu prea au cu ce se lăuda. Au câteva găini pe care le hrănesc cu coji de cartofi şi o pisică ce trăieşte mai mult din ce prinde ea singură.
Mătuşa Nina nu obişnuieşte să se plângă, deşi recunoaşte că se descurcă greu. "Când bărbatu-meu muncea şi
