Azi, Burebista e mai greu de scos din București decît era, acum 2050 de ani, din Munții Orăștiei. Burebista al zilelor noastre are mai multe centre de rezistență, unul pe Moșilor și altul pe Batiștei, ambele cu aceeași putere de a vătăma. Restaurantele aparțin unui tarabostes imobiliar, Romeo Tănăsescu, a cărui avere, la fel de neelucidată precum comoara lui Dromichet, își trage seva din retrocedări și cumpărări de drepturi litigioase în combinație cu Primăria Capitalei. Localul de pe Batiștei, aflat la parterul sălii ARLUS, s-a extins în detrimentul părculețului de lîngă Teatrul de Operetă, chiar sub nasul hipsterilor ecologiști, împletind kitsch-ul cu asfaltul și cu o îndrăzneală care e prevăzută în capitolele 288-294 din Codul Penal.

Noi am fost pe 24 septembrie și cîrciuma era în proces de rebranding, așa că specificul românesc ne-a pus la dispoziție mai cu seamă creveți, carpaccio, doradă și halibut afumat. Burebista a făcut pesemne meniul după venirea romanilor. Spiritul dacic a fost totuși, salvat, cu o pastramă de berbecuț stricată, păstrată, de bună seamă, încă de pe atunci. La capitolul vinuri s-a constatat o mare lipsă de orice, fiindcă, e știut, Burebista a smuls viile. La sfîrșit, cînd ne-am numărat, nu murise nimeni, dar situația nu avea să rămînă așa. Chiar cînd ieșeam, chelnerii lui Burebista tocmai încercuiseră un mic trib de turiști goți de la Inter și se pregăteau să-l doboare cu năprasnicul platou rece, de la care se zice că i s-ar fi tras moartea chiar marelui rege.

Azi, Burebista e mai greu de scos din București decît era, acum 2050 de ani, din Munții Orăștiei. Burebista al zilelor noastre are mai multe centre de rezistență, unul pe Moșilor și altul pe Batiștei, ambele cu aceeași putere de a vătăma. Restaurantele aparțin unui tarabostes imobiliar, Romeo Tănăsescu, a cărui avere, la fel de neelucidată precum comoara lui Dr