Scris de Valentin Rusu - 1 octombrie a fost Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Însă bătrânii noştri nu se simt aşa cum ar trebui la final de carieră. Medicamente, boli, pensii mici şi nori la orizont, sunt la ordinea zilei pentru pensionarul români.
Consilierul local PNŢCD Adrian Orza, liderul ţărăniştilor din Timişoara, e de părere că pensionarii din România au nevoie de respect.
„Totdeauna am fost de principul că bătrânii în România au nevoie de respect şi de demnitate şi de aici decurg restul chestiunilor legate de pensii, venituri, sănătate şi altele. Sunt nişte chestiuni de principiu. Fără ele, celelalte nu au cum să fie elaborate şi puse într-un context strategic. Din păcate, la noi, bătrânii au fost priviţi mai degrabă ca o povară, ca o masă de manevră. S-a mers mai degrabă pe transformarea lor într-o categorie de oameni dependenţi de ajutoarele de stat, fără a li se oferi nimic în schimb. La noi s-a încercat să se meargă mai mult pe sistemul de protecţie socială, legat de discriminări pozitive. Nu am fost niciodată de acord cu variantele de protecţie socială care transformă clientul social într-un om care să stea cu mâna întinsă. Un om, după o viaţă de muncă, nu trebuie să stea cu mâna întinsă, ci trebuie să stea demn”, e de părere Orza.
O mare problemă a bătrânilor e faptul că mulţi dintre ei sunt singuri, nu au pe nimeni, nu există sisteme sociale care să vină în sprijinul acestor oameni. Calitatea căminelor de bătrâni din România nu este una foarte fericită, sistemele de îngrijire la domiciliu sunt foarte puţine – în Timişoara există acest sistem – li se asigură menajul, li se face mâncare, totul e gratuit, iar bătrânul rămâne la el în casă. O altă problemă a bătrânilor e cea a asigurărilor de sănătate. La farmacii oamenii în vârstă stau la coadă, la mila medicamentelor compensate. În Timişoara nu poţi să ieşi dintr-un context naţi
