După calamităţile administrative ale celor din fruntea ţării şi ale comunităţilor locale, de care România nu a dus şi nu duce lipsă în istoria ei trecută sau prezentă, iată că avem parte tot mai frecvent şi de calamităţi naturale şi artificiale, urbane, create de oameni.

Aproape regulat, prooroci, profeţi, clarvăzători, cititori în stele, în semne, în cărţi din toată lumea, au anunţat şi vestesc neîntrerupt venirea „apocalipsei”, muritorii nefăcând altceva decât să consemneze trecerea a încă unui sfârşit de lume, din fericire. Din nefericire, pentru unii semeni de-ai noştri mai puţin norocoşi ca noi, vieţaşii, calamităţile naturale şi artificiale din ultimii ani, i-au trimis pe lumea cealaltă.

Inundaţiile, cutremurele, incendiile, războaiele, conflictele, prostia, foametea, frigul, tehnologia au făcut şi fac an de an, victime în rândurile oamenilor.

Ultima apocalipsă anunţată de până acum şi trecută, a fost pe 1 octombrie. Pentru mulţi români a fost un adevărat coşmar această zi, dar, din păcate, vor mai fi şi altele până la trecerea iernii mult prea devreme anunţată.

Frigul, ploaia şi ninsoarea neanunţate au venit peste noapte într-o Românie bulversată, dată peste cap, nepregătită de niciun fel pentru întâmpinarea unei ierni ce se anunţă de pe acum feroce şi crudă cu amărăştenii.

Autorităţile centrale şi locale, edili, infrastructura, proiectele, programele, contractele de deszăpezire, întreţinere, aprovizionare şi toate cele necesare unui anotimp friguros au fost luate, ca de obicei, pe neaşteptate.

De, „iarna nu-i ca vara”, cum zice vorba unui clasic în viaţă. Haosul creat în ziua „apocalipsei” trecute - pe 1 octombrie 2013 - ne-a readus cu picioarele, iar pe unii i-a pus cu adevărat la pământ, tocmai când începeam să visăm la o ţară fără câini flămânzi - cu două sau patru picioare-, la o ţară unde se poate trăi decent. La o ţar