Taberele existente chiar în Valea Jiului, pro si contra celor care si-au pãrãsit casele si familiile pentru a munci, pentru a se forma si pentru a trãi în afara granitelor tãrii, si-au fãcut auzite vocile din ce în ce mai des. Unii acuzã cã si-au pãrãsit tara lãsând-o de izbeliste si cã nu ar fi români, iar rudele si familiile acestora le iau apãrarea explicând cã depãrtarea te ataseazã, te face sã apreciezi cu mult mai mult ceea ce nu ai pãstrând respectul de sine si de valorile noastre.
În plus, parte din economia tãrii a fost sustinutã de cei plecati. Multi din Valea noastrã au spus cum e cu iubirea de neam si tarã, asa cum scrie si Stefan N. Maier punându-se în pielea celui plecat dar si în cea a celui rãmas… Un singur om, o mie de simtãminte si atitudini.
Asadar, ne-ati trãdat, emigrantilor!
Ati plecat din România în cãutarea libertãtii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lãsat fãrã inteligenta si fãrã priceperea voastrã, fãrã forta care s-ar fi putut aduna AICI si nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-ati construit case, v-ati gãsit slujbe, v-ati aciuiat la sânul generos al unor societãti care v-au dat o pâine si v-au ridicat. Iar noi am rãmas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partidulete si politicieni care nu urmãresc decât interese strict legate de matul lor
personal. Am rãmas singuri cu prostii ãstia de colegi de muncã fãrã altã preocupare decât de a se mânca la nesfârsit între ei, într-o societate care ar fi trebuit sã renascã, nu sã moarã progresiv, dupã Decembrie 1989, adicã exact acum 20 de ani. Am rãmas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumãtate ar trebui darâmate si reconstruite din cauza afectiunilor cauzate de cutremure, gândaci, plosnite, igrasie, manele, îmbãtrânire nat
