În curtea Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, se odihneşte încă de pe vremea comuniştilor o instalaţie de fabricat vin cu o lungime de 6,6 metri şi o înălţime de 3 metri. Instalaţia este una dintre cele mai vechi, fiind construită în anul 1867 de către un renumit meşter.
Şaităul sau teascul cu şurub şi bornă orizontală a fost construit în 1867 de către un meşter renumit la acea vreme pe nume Petru Langa, care a şi însemnat anul naşterii pe creaţia sa din lemn de stejar.
Instalaţia care şi-a găsit loc doar în curtea muzeul din cauza dimensiunilor sale, care o face una dintre cele mai mari şi mai vechi de pe meleaguri româneşti, a fost achiziţionată în 1983 de la un cetăţean din satul Simioneşti, comuna Budacu de Jos.
Strugurii se puneau într-o ladă din lemn găurită, care era presată cu ajutorului unui şurub ce venea învârtit. Prin orificiile făcute în ladă se scurgea mustul rezultat din presarea strugurilor.
Nu se ştiu foarte multe date despre proprietarii sau urmaşii acestora care au deţinut instalaţia, însă muzegraful Mihaela Bolog crede că ar fi aparţinut unei familii înstărite, a unei extinse sau chiar a unui întreg sat, judecând după dimensiunile acesteia.
Deşi nu se ştie de câte persoane era nevoie pentru ca instalaţia să fie pusă în funcţiune, dimensiunile mari ale acesteia nu făceau manevrarea facilă. Instalaţia care este într-o stare foarte bună are o lungime de 6,68 metri şi o înălţime de 3,15 metri. Aceasta are un dublu rol, având amenajată în partea de jos un instrument tot din lemn pentru presarea seminţelor şi producerea uleiului.
Mihaela Bolog susţine că lemnul de stejar este cea mai comună materie primă utilizată pentru diferitele instalaţii şi utilaje folosite de către români şi nu numai în urmă cu 100-150 de ani. Asta pentru că lemnul de stejar este mai rezistent.
@N
