Tema gazelor de șist a apărut pe „radarul” opiniei publice românești în ianurie 2012 cu prilejul demonstrațiilor maraton din Piața Universității. Această temă a apărut pe agenda publică în momentul în care un grup de protestatari ecologiști au desfășurat un banner în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2012. Ca temă în spațiu public românesc, gazele de șist au fuzionat cu opoziția față de proiectul minier de la Roșia Montană, fiind relativ eclipsată de această din urmă. Cele două teme au în comun utilizarea unor metode de extragere controversate: fracturarea hidraulică și respectiv, cianurarea – metode care prezintă anumite riscuri pentru mediul înconjurător. Mai mult, ele au în comun protestul față de o elită politică nereprezentativă, care nu promovează interesul românilor. Astfel aceste două proteste de factură ecologică se pliază pe o temă mai veche prezentă la nivelul opiniei publice – „lehamitea” față de politică și politicieni.

În prezent, în cadrul protestelor anti-RMGC din Piața Universității se militează și împotriva gazelor de șist, deși acest demers nu este la fel de vizibil ca opoziția față de demararea proiectului minier. Aceste două teme gemene pun în discuție modul în care statul gestionează și exploatează resursele minerale ale României.

Opoziția față de exploatarea gazelor de șist este heterodoxă fiind formată din cetățeni obișnuiți și activiști de mediu, dar pe alocuri și de activiști anti-capitaliști și anarhiști. Un rol important în organizarea opoziției față de exploatarea îl are Asociația Vira care a mobilizat populația din orașul Bârlad și din comunele apropiate de perimetrele câștigate de Chevron în urma licitației organizate de ANRM, și a pus în discuție tema gazelor de șist. Cea mai mare opoziție față de gazele de șist este la nivel local, în județul Vaslui la Bârlad și în județul Constanța, în Limanu și