pentru Dawit Isaak
Afirmam, acum doi ani, că literatura română o duce mai bine în Suedia decît în multe alte limbi de circulaţie internaţională şi vreau să mă corectez: literatura română o duce cel mai bine în Suedia. În vară, conducerea Tîrgului de carte Bok & Bibliotek de la Göteborg (26-29 septembrie), cel mai mare tîrg de carte din Scandinavia, a transmis un comunicat de presă prin care motiva faptul că, anul acesta, România este ţara invitată de onoare, „datorită numărului record de traduceri în limba suedeză: 11 titluri aparţinînd unor genuri diferite.“ În ultimul an, datorită eforturilor constante ale echipei conduse de Dan Shafran, vizionarul şi dedicatul director al ICR Stockholm, traducător el însuşi, aproape lunar, o carte românească a apărut în versiune suedeză. Asta în timp ce Andrei Marga făcea publice liste cu scriitori non grata şi depunea mari eforturi să distrugă tot ce se crease pînă atunci, punînd în pericol însăşi participarea României la tîrg. Intervenţiile de atunci din presă ale lui Dan Shafran au fost nişte strigăte de disperare, şi debarcarea lui Andrei Marga, în al doisprezecelea ceas, a ajutat cultura română, printre altele, să-şi onoreze statutul special cîştigat în ultimii ani în ţara Premiului Nobel. Iar faptul că noul preşedinte al ICR, Lilian Zamfiroiu, i-a sprijinit pe oameni să-şi dezvolte şi să-şi ducă la capăt proiectele începute sub directoratul lui Horia-Roman Patapievici este un semn bun că putem depăşi complexul zidului părăsit/dărîmat.
DE ACELASI AUTOR Granta de România Federeii reloaded Un altfel de nimic Întîmplări cu scriitori şi cititori Acum doi ani, scriam despre apariţia monumentalei – la propriu şi la figurat – antologii de poezie Om jag inte far tala med nagon nu (în traducere: Dacă nu am cu cine vorbi acum, Tranan, 2011), care cuprindea, în coordonarea aceluiaşi Dan Shafran, poezia a 27 de autori rom
