De la o pastilă ni se trage. Măcar dacă ar fi fost la mijloc o femeie. Dar nici tu şi nici eu nu recunoaştem că pastila asta ne-a f... prietenia – ca să vorbesc ca între bărbaţi – mai rău ca pasiunea orbitoare pentru o... fustă.
Ne-am întâlnit la o masă la Harley, în Centrul Vechi. Eu am luat o Silva, tu ai cerut o limonadă, pentru că aveai o indispoziţie stomacală – te-ai plâns. La mese, rockerii beau bere. Am început să vorbim banalităţi. Erai în trecere prin Bucureşti. Ţi-am mulţumit că m-ai sunat. Am mai luat o bere şi tu o limonadă. Erai plictisit şi asta mă enerva.
Dracu’ m-a pus să-ţi zic că de-o lună iau suplimentul alimentar pe care mi l-ai lăudat, un antiinflamator şi antioxidant, bun pentru ficat, plămâni, rinichi, reduce riscul de cancer! Înghiţisem zilnic capsulele galbene, dar nu simţisem nimic, nişte frecţii la picior de lemn. ţi-am zis aşa, din politeţe, că sunt bune. Ochii tăi rotunzi şi negri s-au luminat şi ai început să-mi povesteşti ce efecte miraculoase a avut capsula asupra unui amic de-al tău, care trebuia să se opereze de prostată, dar medicii au constat că nu mai avea nimic la prostată şi n-a mai făcut operaţie, pentru că luase câteva luni pastila, ştiam povestea de la tine, dar tu ai continuat să vorbeşti ca un amenzic, să mi-o lauzi, de parcă ai fi fost agent de vânzări. Nu te-am crezut.
Ne roade frica de boli şi de suferinţe, d-aia băgăm în noi tot felul de rahaturi de suplimente.
Eu beam bere şi fumam. Apoi, mi-ai pomenit de altă cunoştinţă de-a ta, care se spală de trei ori pe zi pe dinţi cu praful din acele capsule, mai dă-o pana mea de pastilă, Ştefane!, doar nu ne-am întâlnit ca să-mi povesteşti cum cineva se freacă pe dinţi cu antioxidantul ăsta, da’ ce-i, frate, Colgate? – m-am înfuriat, dar am ţinut în mine. şi tu m-ai întrebat: „Cu ce-o iei, cu apă sau cu lapte?“ Ştiam răspunsul corect, dar am zis:
