„Pa şi la revedere”. Victor Ponta e un premier cu un tic: ne zice aproape zilnic „pa”. Când ajunge la România TV, se comportă ca un copil care a scăpat în lada cu jucării. Se alintă pe genunchii lui Moş Chirieac (ptiu, ptiu, să nu-ţi fie de deochi), se izmeneşte, scoate din gură porumbei ca să-i amuze pe cei mari. Cât timp se păstrează în limitele clovneriilor de talk-show, cât timp scoate limba la Băsescu sau Antonescu, Victor Ponta este o prezenţă benignă.
„Pa şi la revedere. De ce trebuie să-i ţinem pe toţi băsiştii care au făcut dosare politice după ce le-a expirat mandatul?” Însă veselia iresponsabilă cu care Victor Ponta a intrat aseară cu bocancii în Justiţie cu aerul ştrengăresc că a mai făcut o boacănă n-a mai putut masca mesajul grav şi serios transmis sistemului judiciar şi borfaşilor deopotrivă: „Eu sunt jupânul. Eu schimb procurorii. Eu pot opri dosare”.
Victor Ponta putea să tacă sau să dea explicaţii tehnice, fără a se implica „afectiv” în problemă: procurorul Papici nu este demis sau scos din sistem, dosarul lui Dragnea e terminat, nu mai poate fi oprit de nimeni, nu e treaba mea, ca premier şi ca om politic, să mă ocup de numirile de la DNA. Dacă ar fi spus asta, premierul ar fi păstrat cel puţin aparenţele. N-a făcut-o pentru că a vrut să transmită, în mod brutal, că el controlează Justiţia.
Victor Ponta s-a exprimat direct, fără perdea, ca să i se ducă vestea şi să i se ştie de frică. Gata, nu mai e un puşti răzgâiat, un mic Titulescu mereu în umbra lui Năstase. Este noul Năstase. Când vorbeşte despre „noi”, cei care nu mai putem să-i „ţinem” pe „toţi băsiştii” din DNA, Victor Ponta vorbeşte ca Adrian Năstase cel de acum 10-15 ani, când un procuror era exclus din magistratură de Rodica Stănoiu doar pentru că investiga firele corupţiei din PSD.
Ce înseamnă procuror „băsist” în opinia premierului Ponta? E simplu: un proc