Caragiale tradus în Căciuleanu. Mai exact „curat-murdar” sau „12 trecute fix” traduse prin „căzături în cap”, prin imagini deschise înspre întreaga lume. Cam așa ar putea fi descris pe scurt spectacolul de joi de la ora 18.30, de la Casa de Cultură a Sindicatelor, „D’ale noastre”, în regia lui Gigi Căciuleanu. O incursiune în universul caragialian, despre lucruri omenești, scrise „cu penița înmuiată în vitriol”, actuale și valabile oriunde în lume, realizat exact în acest sens, de a-l dezvălui pe Caragiale oricui, indiferent de orice graniță.

La Cafeneaua cu Tâlc de joi, regizorul Gigi Căciuleanu, alături de producătorul Valerian Mareș, au vorbit despre „D’ale noastre”.

„Acest spectacol este făcut pe ideea că dansactorii pe care îi veți vedea pe scenă nu dănțuiesc și nu fac numai teatru, ci fac ceva mai mult, ceva altfel. Spectacolul poate fi considerat și un teatru de păpușerie, de marionete superinteligente, în care sfoara păpușarului a dispărut, iar marionetele și-au luat zborul și pot să facă minuni și de unele singure”, a spus Căciuleanu.

„D’ale noastre” sunt „Tablouri care pot fi și de aici și din Franța, Chile sau India”

„Este un spectacol care vorbește „D’ale noastre” omenești. Mergând prin lumea întreagă, mi-am dat seama că oamenii sunt la fel peste tot. Există niște constante omenești pe care Caragiale le-a prins foarte bine în schițe, în piese, în câte o frază. Cu o peniță înmuiată în vitriol a desenat niște tablouri care pot fi și de aici și din Franța, Chile, India. O scrisoare de șantaj este valabilă oriunde”, spune Gigi Căciuleanu.

Căciuleanu: „M-am folosit de Caragiale ca să arăt niște lucruri care ne dor pe toți”

„M-am gândit cum să fac să îl traduc pe Caragiale, nu o piesă anume, dar avându-l în sânge dintotdeauna, să extrag măcar niște numitori comuni, care să fie valabili nu numai în România, unde Caragiale