Ieri dimineaţă, o stranie întâmplare a avut loc în Bucureşti. Când s-a ridicat din pat după o noapte în care s-a învârtit de pe o parte pe alta, frământăndu-se să găsească noi explicaţii pentru 0-4 cu Chelsea, Stoica Mihai a descoperit că-i lipsea nasul. Pe locul gol, pielea feţei era perfect netedă şi mătăsoasă, ca un dos de bebeluş. Disperat, angajatul lui George Becali a uitat şi de Chelsea, şi de alibiuri, şi a dat fuga la poliţie să depună plângere.

Şi mai curios, tot ieri, la trezire, acest fenomen curios - trăit pe propria piele şi de maiorul Kovaliov, personajul lui Gogol din nuvela „Nasul“ - i s-a întâmplat şi lui Laurenţiu Reghecampf. Antrenorul Stelei s-a trezit şi el fără organul olfactiv, cu aceeaşi piele delicată şi întinsă, însă, cu un calm nemţesc, Reghecampf a pus mâna pe telefon şi, spre uluirea poliţiştilor, a reclamat că unii de la nişte „fiţuici“ i-au furat nasul.

În timp ce eroii noştri se întrebau ce fel de vrăjitorie s-a petrecut după meciul cu Chelsea, pe după-amiază, în regia unei televiziuni de sport, un personaj care pe un ton prietenos s-a recomandat drept nasul lui Mihai Stoica a sunat şi a cerut să intre în direct. Fălos nevoie mare, intrusul a declamat: „Vreau să dăm lecţii despre cum se lucrează profesionist. Steaua se ia în piept cu toţi, iar echipa naţională ia câte patru goluri pe meci de la Olanda“. Degeaba au încercat moderatorii să-i atragă atenţia că şi Steaua a primit 8 goluri de la tineretul şi de la seniorii lui Chelsea, nasul arogant o ţinea una şi bună: că el e cel mare specialist, că nasul lui de copoi bătrân nu-l înşeală când spionează adversari şi că, dacă trebuie găsit un vinovat, acesta trebuie căutat între ochii altora.

Mai pe seară, într-un alt studio de televiziune cu macara şi cinci camere, telespectatorii au asistat la o scenă năucitoare. În direct, pe scaun, stătea nimeni altul decât na