Pe agenda Universității „Babes-Bolyai” se află de ceva timp un proiect de reabilitare a Parcului Sportiv „Iuliu Hațieganu”, aflat în proprietatea acestei instituții, proiect finanțat din fonduri europene în valoare de 31 milioane de lei, din care un milion de lei reprezintă contribuția Universității.

Lucrările cuprinse în acest proiect sunt preconizate pentru această toamnă și se referă la extinderea pe verticală a Facultății de Educație Fizică și Sport, reabilitarea rețelelor de alimentare cu apă, canalizare și hidranți din incinta parcului, reabilitarea terenurilor de sport, a căilor de acces, a sistemului de iluminat, ș.a. Demersul Universității este unul lăudabil, în contextul în care parcul nu a avut parte de o reabilitare majoră de la înființarea sa în anul 1931. Însă acest proiect cred că ar trebui mai mult supus dezbaterii publice și plasat într-un context mai larg, atât din punct de vedere social cât și urbanistic. Articolul de față propune o lecturare succintă a evoluției parcului de-a lungul timpului, apelând la o serie de aspecte urbanistice și de gestiunea urbană, pentru a servi drept comparație între momentul amenajării acestuia în anul 1931 și momentul 2013. Comparația este menită să inițieze o dezbatere constructivă cu privire la soarta viitoare a parcului, dincolo de reabilitarea fizică a componentelor sale, evidențiind mizele și oportunitățile ivite cu ocazia punerii în discuție a acestui subiect.

Scurt istoric

Valoarea acestui parc este dată pe de-o parte de calitățile sale intrinseci și pe de altă parte de unicitatea sa în context național, datorată conceptului funcțional și urbanistic după care a fost creat. Ca orice demers de reabilitare sau restaurare a unui obiect sau ansamblu de patrimoniu, fundamentarea istorică este esențială. Parcurgerea diferitelor etape de evoluție ale acestui parc ne permit înțelegerea situației în