Ce-or mai face, pe frigul ăsta, amărâţii aia din Galaţi cărora le-a luat apa casele? Ce se va întâmpla cu ceilalţi care sunt zgâlţâiţi de câteva ori pe noapte, dacă ciudatele cutremure nu încetează de la sine? Câţi români nu vor avea cu ce să se încălzească peste iarnă? Comunicatele ministrului Muncii că se lucrează la metodologia acordării de ajutoare nu ţin de cald, ci doar trag de timp. În spitale eşti fericit dacă te duci cu o boală pentru care mai sunt ceva pastile, altfel dai fuguţa la farmacia de peste drum. Rinichii se împart pe ochi frumoşi. În alimentare dai bani cu poala şi pleci cu plasa goală. Oamenii de afaceri se vaită, angajaţii se plâng, bancherii au strâns baierele pungii, şomerii, vai de capul lor. Ăst timp politicienii se piaptănă.
Până joi, marea durere naţională era ruperea sau păstrarea USL. Problemele plecaseră de la semnarea pactului de coabitare dintre preşedinte şi premier. De atunci înainte, când pesediştii vedeau alb în căpistere, liberalii ziceau că e negru. Şi viceversa. Se ajunsese până acolo încât Partidului Naţional Liberal nici aurul să nu-i mai placă, iar Partidului Social Democrat să-i cadă greu la stomac chiar şi Codul rutier.
Dintr-odată, hop! Fu de ajuns ca procurorul general să dea cu mucii în fasole, schimbând pe nepusă masă doi procurori, ca toată agenda clasei politice să se modifice. Atât îi trebui preşedintelui. Fuga la televizor, şi dă-i la cap premierului! Gata, până aici îi fuse coabitării!
Cum era prea de dimineaţă ca să creadă cineva că Traian Băsescu a reacţionat la nervi, e de la sine înţeles că are deja un plan. Profită de ocazie ca să se plaseze ca unicul lider al Opoziţiei, postură la care râvnea, cu partidul la guvernare şi gândul la prezidenţiale, Crin Antonescu. Să te ţii bătălie, sânge pe pereţii televiziunilor, repoziţionări, trădări, numai strateg politic să nu fii!
Cu agenda cetăţ