În ultimii 20 de ani, am petrecut mult timp în ţări care nu sunt democraţii dar ar vrea să fie. În Europa Centrală şi fosta Uniune Sovietică, iar cel mai recent în Africa de Nord, am cunoscut mulţi oameni care încearcă să îşi dea seama cum s-ar traduce conceptual evaziv „voinţa poporului“ în chestiunile practice ale guvernului: taxe, cheltuieli publice, apărare, legi, samd, anunţă jurnalistii de la Washington Post.
Până la urmă toţi şi-au dat seama că actul votului este o componentă necesară dar insuficientă a democraţiei. Fără instituţii representative şi executive, democraşia eşuează întotdeauna.
Pentru mulţi observatori, blocajul federal al SUA este generat de divergenţele americanilor în privinţa bugetului şi a deficitului. Dar e o abordare greşită. O să fiu directă: Este o încercare a unei părţi din sistemul politic al SUA de a folosi procesul bugetar pentru a opri implementarea unei singure legi: Legea Sănătăţii pentru toţi („Obamacare“).
Într-o democraţie funcţională, nu contează ce crede majoritatea într-un moment sau altul. Ceea ce contează este ceea ce instituţiile legale, legitime şi reprezentative au decis deja.
Reforma Sănătăţii a trecut de ambele camere ale Congresului american şi a fost semnată drept lege de preşedinte. A fost ulterior confirmată de Curtea Supremă. Preşedintele care a susţinut reforma sănătăţii, a ajuns din nou la Casa Albă, după o campanie electorală în care această lege a fost un subiect major de dezbatere.
Obamacare este deja lege, aşa cum a fost confirmată de ramurile legislative, executive şi judiciare ale sistemului politic american. O parte a uneia din aceste ramuri nu are în acest moment puterea legală sau morală de a schimba legea ţinând „o parte a guvernului ostatic“, indiferent de ceea ce cred alegătorii lor.
Cum este posibil ca atâţi americani, inclusiv unii dintre cei aleşi în Congres, s
